OCTÚPLU, -Ă I. adj. de opt ori. II. s. n. mulțime, grup compus din opt unități. III. s. m. pl. octupleți. (< fr. octuple) Vezi definitia »

măndelu s. m. sg., pron. pers. I sg. eu. Vezi definitia »

BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle]. Vezi definitia »

EPÉNGLU s. n. evoluție aeriană elementară a unui avion, în plan vertical. (< fr. épingle) Vezi definitia »

DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle]. Vezi definitia »