RESTANȚIÉR, -Ă adj. (adesea s.) Rămas în urmă, în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). [Pron. -ți-er. / < restanță + -ier]. Vezi definitia »

ȘANTIÉR s. n. 1. loc pe care se construiește o clădire, un obiectiv industrial etc. și unde sunt amplasate instalațiile necesare executării acestei construcții. 2. întreprindere unde se construiesc și se repară nave. 3. (fig.) perioadă de efectuare a unei munci de creație literară, artistică și științifică. (< fr. chantier) Vezi definitia »

CALCIFÉR, -Ă adj. (despre roci) care conține calciu. (< fr. calcifère) Vezi definitia »

ziliér (-li-er) s. m., pl. ziliéri Vezi definitia »

TRANZITÉR s. m. impiegat, agent care se ocupă de tranzitul mărfurilor. (< fr. transitaire) Vezi definitia »