antenă, antene s. f. 1. informator 2. lucrător SRI 3. (la pl.) urechi Vezi definitia »

NOMOGRAMĂ s. f. reprezentare grafică plană, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relații matematice între două sau mai multe mărimi variabile, servind, printr-o simplă citire, uneia dintre mărimi; abac (2). (< fr. nomogramme) Vezi definitia »

TRÂNTITÚRĂ, trântituri, s. f. Trântă, trânteală, izbitură. – Trânti + suf. -itură. Vezi definitia »

a dormi cu capul în priză expr. (glum.) a fi răcit din cauza curentului. Vezi definitia »

COALESCÉNȚĂ s. f. 1. (biol.) concreștere, sudare a două organe învecinate. 2. strângere împreună a picăturilor dintr-o emulsie a particulelor dintr-o suspensie. 3. contracție a două sau mai multe elemente fonice într-unul singur. (< fr. coalescence) Vezi definitia »