HEMOGLOBÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care formează materia colorantă roșie a sângelui și are rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [< fr. hémoglobine, cf. gr. haima – sânge, lat. globus – glob]. Vezi definitia »

SIBILÁNȚĂ s. f. zgomot sibilant provocat în plămân de o leziune. (< fr. sibilance) Vezi definitia »

PSITACÓZĂ s. f. boală infecțioasă virotică a papagalilor, transmisibilă și omului, sub forma unei pneumonii. (< fr. psittacose) Vezi definitia »

VÉNĂ, vene, s. f. 1. Vână (I 1). 2. Fig. (Livr.) Conjunctură favorabilă; șansă, noroc (la un joc de noroc). – Din fr. veine, lat. vena. Vezi definitia »

BÁFTĂ, bafte, s. f. (Arg. și fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht. Vezi definitia »