sidílă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. – Var. sădilă, sedilă. Sb., slov. cedilo (Tiktin; Candrea), bg. cĕdilo (Conev 65), cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal. Vezi definitia »

trámă s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlți. Vezi definitia »

LITISPENDÉNȚĂ s. f. (jur.) situație în care două instanțe diferite, dar de același grad, au fost sesizate să soluționeze același caz. (< fr. litispendance) Vezi definitia »

tretínă s.f. (înv.) 1. chirie anuală a unui vad de moară. 2. amendă. 3. treime, a treia parte. Vezi definitia »

lúncă (lúnci), s. f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. palus › pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă. Vezi definitia »