sacatifsít, -ă, adj. (înv.) 1. infirm, mutilat, invalid. 2. ruinat; deteriorat. Vezi definitia »

DURĂÍT s. n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi. Vezi definitia »

MAGNETÍT s.m. Oxid natural de fier. [Var. magnetită s.f. / < fr. magnétite]. Vezi definitia »

CEBĂLUÍT, -Ă, cebăluiți, -te, adj. v. CEBĂLUI. – [DER] Vezi definitia »

POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII – XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit. Vezi definitia »