CASCÁDĂ, cascade, s. f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ◊ Expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat și prelungit. 2. (Tehn.; în sintagma) Montaj în cascadă = model de legare a unor aparate sau mașini electrice astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal eu cel de la ieșirea elementului anterior. – Din fr. cascade. Vezi definitia »

DELICATÉȚĂ s.f. v. delicatețe. Vezi definitia »

stoboreálă s.f. (înv. și reg.) șir de scânduri, de ostrețe bătute de-a lungul unui pridvor, a unei prispe, pentru a forma balustrada. Vezi definitia »

TÁRTĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. [< fr. tarte]. Vezi definitia »

CONFIÁNȚĂ s.f. v. confiență. Vezi definitia »