Definita cuvantului crănțăni
CRĂNȚĂNÍ, crănțănésc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. – Cranț + suf. -ăni.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crănțăni
TELEOSTEÉNI s.m.pl. Subclasă de pești care au coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale, al căror tip este crapul; (la sg.) pește din această subclasă. [Pron. -le-os-te-eni, sg. teleostean. / < fr. téléostéens, cf. gr. teleios – complet, osteon – os]. Vezi definitia »
PLATIRINIÉNI s. m. pl. / platiríne s. n. pl. subordin de primate inferioare, cu septul nazal lățit și turtit, cu coada lungă, prehensilă și degete de gheare, din America de Sud și Centrală. (< fr. platyrhiniens) Vezi definitia »
SAURIÉNI s. m. pl. ordin de reptile cu corpul acoperit cu solzi cornoși, alungit și prevăzut cu patru picioare: șopârlele, cameleonii etc. (< fr. sauriens) Vezi definitia »
izgoní (izgonésc, izgonít), vb.1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. Sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti „a vîna”. – Der. izgon, s. n. (detașament), înv., deverbal; izgoană, s. f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiunește); izgnanie, s. f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni. Vezi definitia »
UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z