PĂCĂTUÍRE, păcătuiri, s. f. Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei. – V. păcătui. Vezi definitia »

DEFECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei; defect. [< defecta]. Vezi definitia »

AUTODIZOLVÁRE s.f. Faptul de a se autodizolva. [< autodizolva]. Vezi definitia »

FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi. Vezi definitia »

îngropătoáre, s.f. (înv.) cimitir, îngropelniță. Vezi definitia »