Definita cuvantului crâmpei
CRÂMPÉI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ (Despre fraze, gânduri etc.) Fragment, frântură. – Cf. sl. kronpu „mic”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crâmpei
MÉSIEI s. m. g.-d. art. v. mésia. [DMLR] Vezi definitia »
cléi (cléiuri), s. n. – 1. Lipici, pap. – 2. Substanță care lipește (pentru prins păsări). – 3. Gumă, latex, rășină. – 4. Cerumen, ceară din ureche. – 5. (Adj., arg. școlăresc) Care nu știe nimic; se spune despre elevii care nu știu să răspundă la întrebări. – 6. (Arg.) Închisoare (numai în expresia a pune clei, a închide). – Var. (înv.) hlei. Sl. klej (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 291; Cihac, II, 61); cf. ceh. klej, slov. klêj, pol., rus. kléj, sb. klija. – Der. clei (var. înclei, încleia), vb. (a lipi cu pap); cleială, s. f. (lipire cu pap); cleios, adj. (lipicios); cleitor, adj. (care lipește cu pap); desclei(a), vb. (a dezlipi). Cf. năclăi. Vezi definitia »
BÓBSLEI s. n. Sport practicat cu bobul2; bob2. – Din engl., fr. bobsleigh. Vezi definitia »
CELEI, cultură din perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului (c. 2.500-1.500 î. Hr.), denumită astfel după așezarea preistorică descoperită. în localit. Celei (azi în raza orașului Corabia, jud. Olt), suprapusă ulterior de o așezare dacică și de cetatea romano-bizantină Sucidava. Vezi definitia »
BÎTCA DOAMNEI, înălțime (457 m alt.), la marginea de V a municipiului Piatra-Neamț, unde a fost descoperită o cetate geto-dacică (sec. 1 î.Hr.-1 d. Hr.) cu sanctuar și întărită cu ziduri de piatră. Vezi definitia »