pioncăiálă, pioncăiéli, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăit, pioncănit. 4. migală. Vezi definitia »

CANOTIÉRĂ s.f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pron. -ti-e-. / < fr. (chapeau) canotier]. Vezi definitia »

ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă¹ (1). – Din bg. iglica. Vezi definitia »

PREÁJMĂ s. f. Spațiu care înconjoară pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) preajmă = a) (local) din apropiere, din jurul; b) (temporal) din ajun(ul), dintr-un timp apropiat. ◊ Loc. adj. În (sau prin) preajmă sau (loc. prep.) în (sau prin) preajma... = a) (local) împrejur(ul), primprejur(ul), în apropiere(a)...; b) (temporal) în ajun(ul), într-un timp apropiat de... ◊ Loc. prep. Din (sau de prin) preajma = din apropierea..., de lângă... ◊ Expr. A umbla în (sau prin) preajma cuiva = a umbla după cineva, a se ține de cineva, a da târcoale cuiva. [Var.: (reg.) préjmă, príjmă s. f., preajm s. n.] – Cf. sl. prĕždĩ. Vezi definitia »

LẤNCOTĂ, lấncote, s. f. (Înv., sec. XVI) Înșelăciune, înșelătorie, păcăleală. (din sl. ląkota = momeală) Vezi definitia »