Definita cuvantului cordită
CORDÍTĂ2, cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. – Din fr. chordite.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cordită
ghevendéică (ghivindeá), ghevendéici (ghivindéle), s.f. (reg., înv.) femeie șireată. Vezi definitia »
MOMOÁȚĂ, momoațe, s. f. (Rar) Maimuță. – Din mom[iță]3 + suf. -oață. Vezi definitia »
izbáș(ă), izbáși, s.m. (reg., înv.) secretarul Curții și al marelui Divan, însărcinat cu grija corespondenței. Vezi definitia »
ENDARTÉRĂ s. f. tunica internă a arterelor. (< fr. endartère) Vezi definitia »
TRIPLA ALIANȚĂ, denumire a blocului politic și militar, constituit în 1882 prin aderea Italiei la alianța dintre Germania și Austro-Ungaria (încheiată în 1879). S-a caracterizat printr-o politică agresivă. Ascuțirea contradicțiilor dintre statele T.A. și cele ale Antantei a provocat izbucnirea Primului Război Mondial. S-a destrămat în 1915, prin ieșirea Italiei din blocul militar al Puterilor Centrale și aderarea acesteia la Tripla Înțelegere. Vezi definitia »