COPULATÍV, -Ă adj. 1. (Despre conjuncții) Care unește părți de propoziții sau propoziții de același fel. ◊ Verb copulativ = verb auxiliar care leagă subiectul de numele predicativ; propoziție copulativă = propoziție coordonată care exprimă asocierea față de coordonata ei. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte unite de același predicat. [Cf. lat. copulativus, fr. copulatif]. Vezi definitia »

ADMINISTRATÍV, -Ă I. adj. referitor la administrație. ◊ care emană de la un organ de administrație. II. s. n. gospodărie. ◊ instituție de administrație. (< fr. administratif, lat. administrativus) Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă adj. care constituie o omisiune; cu omisiuni. (< engl. omisive) Vezi definitia »

ERUPTÍV, -Ă adj. 1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ◊ (fig.; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) însoțit de o erupție. (< fr. éruptif) Vezi definitia »

DURATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată că o acțiune este în desfășurare, durează; imperfectiv. (< fr. duratif) Vezi definitia »