TIC s.n. Mișcare convulsivă și repetată rezultată din contractarea involuntară a unor mușchi; deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. [< fr. tic]. Vezi definitia »

SILOGÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus) Vezi definitia »

TRICRÓTIC, -Ă adj. (despre puls) cu bătăi triple. (< engl. tricrotic) Vezi definitia »

póstnic, póstnică, adj. (înv.) 1. (persoană) care postește, care respectă posturile; om smerit, cuvios. 2. (despre mâncare) de post. 3. (despre cărți de rugăciune) care se citește în timpul postului. Vezi definitia »

OXIDIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la oxidimetrie. [< fr. oxydimétrique]. Vezi definitia »