CIOBĂNÍT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni. Vezi definitia »

BISCUÍT, biscuiți, s. m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.). 2. Semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3. Porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit. Vezi definitia »

pocít², pocítă, adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit. Vezi definitia »

ȘPLIT s. n. Piatră dură spartă, folosită la confecționarea betoanelor de ciment și la pietruiri. – Din germ. Splitt. Vezi definitia »

MOLIBDENÍT s. n. sulfură naturală de molibden. (< fr. molybdénite) Vezi definitia »