TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus. Vezi definitia »

PERIPORÍTĂ s. f. inflamație în jurul orificiilor glandelor sudoripare. (< fr. périporite) Vezi definitia »

MOLÍTFĂ s. f. v. molitvă. [DMLR] Vezi definitia »

OSTEONECRÓZĂ, osteonecroze, s. f. Necrozare a unui os. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéonécrose. Vezi definitia »

MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s. f. Femeie care trăiește într-un cartier mărginaș, la periferia orașelor; p. ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește; mahalagiță, țață. – Mahalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »