TRANZIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza]. Vezi definitia »

MOTONÁVĂ s.f. Navă pusă în mișcare de un motor cu ardere internă. [< it. motonave]. Vezi definitia »

OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande. Vezi definitia »

talapánă, talapáne, s.f. (reg.) talpă sau mână lată. Vezi definitia »

ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. Stare sau formă a unei plante arborescente. – Fr. arborescence. Vezi definitia »