CONSECVÉNȚĂ s.f. 1. (În logica scolastică) Implicația și decurgerea formulelor logice una din alta. 2. Caracteristică a gândirii corecte care respectă legile și regulile de formare și transformare într-un sistem deductiv. ♦ Fel de a acționa logic și pe aceeași linie de conduită; linie de conduită fermă, neschimbătoare. ◊ Cu consecvență = în mod consecvent. [Var. consecuență s.f. / cf. lat. consequentia, it. consequenza, fr. conséquence]. Vezi definitia »

PERIPROSTATÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular periprostatic, care urmează unei prostatite. (< fr. périprostatite) Vezi definitia »

GIUVAIERGEREÁSĂ, giuvaiergerese, s. f. Negustoreasă de giuvaieruri. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaierger[ie] + suf. -easă. Vezi definitia »

ARGIRÓZĂ s. f. 1. sulfură naturală de argint; argentit. 2. argirie. (< fr. argyrose) Vezi definitia »

șpureáncă s.f. (reg.) fată nelegitimă. Vezi definitia »