OBLÁȚIE s.f. (Rar) Dar, ofrandă. ♦ Moment în slujba catolică. [Gen. -iei, var. oblațiune s.f. / < lat. oblatio, fr. oblation]. Vezi definitia »

RADIOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază modificările chimice provocate de radiațiile ionizante. [Gen. -iei. / < fr. radiochimie]. Vezi definitia »

PALEOGEOGRAFÍE s. f. știință care studiază reconstituirea continentelor și oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului. (< fr. paléogéographie) Vezi definitia »

TENALGÍE s.f. (Med.) Durere în tendoanele mușchilor. [Gen. -iei. / cf. fr. ténalgie, it. tenalgia]. Vezi definitia »

SECLÚZIE s.f. v. secluziune. Vezi definitia »