Definita cuvantului crestătură
CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crestătură
SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet carcteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură. Vezi definitia »
morofleácă, s.f. (reg.) 1. țuică slabă. 2. om sau animal prost. Vezi definitia »
PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme. Vezi definitia »
POICHILOCITÓZĂ s.f. (Med.) Prezența în sânge a poichilocitelor. [Pron. po-i-. / < fr. poïkilocytose]. Vezi definitia »
ÁXĂ s.f. 1. Linie dreaptă, reală sau închipuită, care trece prin centrul unui corp și împrejurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 2. Linie dreaptă care delimitează părți simetrice pe un corp, pe o suprafață etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie]. Vezi definitia »