Definita cuvantului crezământ
CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crezământ
ACCIDÉNT I. s. n. 1. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare. 2. ridicătură, adâncitură a unui teren. 3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza). II. s. m. alterație. (< fr. accident, lat. accidens) Vezi definitia »
COEFICIÉNT s. m. 1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică. 2. mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem, proces tehnologic etc. 3. valoare relativă atribuită la un examen. (< fr. coefficient) Vezi definitia »
GERÁNT, -Ă s. m. f. cel care gerează o funcție, o întreprindere etc. ♦ ~ al unei publicații = responsabil de informațiile publicate într-un periodic. (< fr. gérant) Vezi definitia »
ECHICURÉNT s. n. curent de apă, de aer etc. care curge în același sens cu altul. (după fr. équicourant) Vezi definitia »
eveniment, evenimente s. n. (deț.) 1. scandal provocat de deținuți în penitenciar. 2. tentativă de automutilare a unui deținut. Vezi definitia »