Definita cuvantului crezământ
CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crezământ
INTERCURÉNT, -Ă adj. care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, al unui fenomen. (< fr. intercurrent) Vezi definitia »
GLISÁNT, -Ă adj. Care alunecă (cu ajutorul unui dispozitiv). ♦ (Despre sol) Alunecos. [Cf. fr. glissant]. Vezi definitia »
VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans]. Vezi definitia »
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant. Vezi definitia »
CONTÁNT, -Ă adj. (despre bani) în numerar, peșin, cash. (< it. contante, fr. comptant) Vezi definitia »