fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186). Vezi definitia »

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika. Vezi definitia »

maníță s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc. Vezi definitia »

ALĂMÂIOÁRĂ, alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. – Din alămâie (= lămâie) + suf. -ioară. Vezi definitia »

orăcăială, orăcăieli s. f. 1. mod neplăcut de a vorbi (cu sonoritate). 2. plânset de copil mic. Vezi definitia »