saceác, saceácuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: salceag) parte componentă a unei case, lată de 2-3 palme, care se află între calcan și streașina casei. 2. (în forma: saciap) parte a podului situată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 3. (în forma: saciap) locul gol la streașina casei, între cosoroabă și grindă. 4. bârna care leagă stâlpii casei deasupra. Vezi definitia »

pârvác¹, pârváci, s.m. (înv. și reg.) 1. (despre stupi) stup care roiește pentru prima oară. 2. (despre stupi) stup bătrân de cel puțin de un an; matcă. Vezi definitia »

ceac-pác adv. – Așa și așa, potrivit. – Var. (înv.) ceat-pat. Tc. çak pak (Șeineanu, II, 125; Ronzevalle 72; Popescu-Ciocănel 22). Nu este sigur, cum afirmă DAR, că este expresie pe cale de dispariție, cel puțin în Munt. Vezi definitia »

CLAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clac. Vezi definitia »

hac (hácuri), s. n. – (Trans.) Surcele, vreascuri. Germ. Hack(holtz). – Cf. hăcui. Vezi definitia »