RADIOSÚRSĂ, radiosurse, s. f. Sursă de unde radio din spațiul cosmic. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosource. Vezi definitia »

ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. Vezi definitia »

CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat.t. calamina]. Vezi definitia »

CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură. Vezi definitia »

GAMÓNĂ s.f. (Biol.) Substanță secretată de gameții feminini, care acționează asupra celor masculini, orientându-le mișcarea. [< germ. Gamone, cf. gr. gamos – unire]. Vezi definitia »