IUȚEÁLĂ, iuțeli, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune. ◊ Loc. adv. Cu iuțeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător. 2. Gust înțepător, pișcător, picant. 3. Mânie; violență. – Iuți + suf. -eală. Vezi definitia »

SCÓRBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; p. gener. cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec. Vezi definitia »

BAVÚRĂ s.f. 1. Porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (Poligr.) Contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. [< fr. bavure]. Vezi definitia »

teracótă (-te), s. f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. It. terra cotta. Vezi definitia »

ECHIMÓZĂ s. f. pată cutanată, vânătaie cauzată de o sufuziune de sânge în grosimea unui țesut, ca urmare a unei lovituri. (< fr. ecchymose, gr. ekchymosis) Vezi definitia »