rahát (raháturi), s. n. – 1. (Înv.) Confort, huzur, tihnă, îndestulare. – 2. Preparat dulce oriental pe bază de sirop de zahăr amestecat cu puțină făină. – 3. (Vulgar) Murdărie, fecale. – Mr. rihate „tihnă”. Tc. (arab.) rahat (Roesler 601; Șeineanu, II, 299; Lokotsch 1684; Ronzevalle 98), cf. ngr. ραχάτι, bg., sb. rahat. Cu sensul 2, în locul tc. rahat-lokum; sensul 3 este m. – Der. rahagiu, s. m. (vînzător de rahat); rahagerie, s. f. (cofetărie). Vezi definitia »

CATIFELÁT, -Ă adj. cu înfățișarea și finețea catifelei; catifelin. ◊ (fig.; despre sunete, voce) plăcut, cald, mângâietor. (după fr. velouté) Vezi definitia »

RĂSCHIRÁT, -Ă adj. v. rășchirat. Vezi definitia »

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene¹. – Din lat. pennatus, fr. penné. Vezi definitia »

OBTURÁT, -Ă, obturați, -te, adj. (Despre deschizături, tuburi, p. ext. vase sangvine) Care este astupat (temporar); înfundat. – V. obtura. Vezi definitia »