Definita cuvantului criză
CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu criză
LÓSTRIȚĂ, lostrițe, s. f. Pește răpitor, asemănător cu păstrăvul, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare și cu dinții puternici, care trăiește în râurile de munte (Hucho hucho). – Cf. ucr., rus. losos' „somon”. Vezi definitia »
GIÁCĂ s. f. jachetă. (< it. giacca) Vezi definitia »
vártă (vắrți), s. f. – 1. Pază, gardă, custodie. – 2. Închisoare, temniță. Germ. Warte, prin intermediul pol. warta (Cihac, II, 538; Miklosich, Slaw. Elem., 16). Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui vardà, s. f. (gardă), din mag. varda, varta (Gáldi, Dict., 168), cf. bg. varda „gheretă”; și a lui varda, interj. (atenție, păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der. vardist (var. vardian), s. m. (paznic), cf. g(v)ardist. Vezi definitia »
BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale. Vezi definitia »
scorúmă, scorúme, s.f. (înv.) fructul scorumului (v.), al scorușului, comestibil; scorușă. Vezi definitia »