măhălít, s.n. (înv.) 1. hamalâc. 2. plata mahalului (v.). Vezi definitia »

ȚÂGÂLÍT adj. v. ȚÂGÂLI. [DLRM] Vezi definitia »

VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria ușoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles]. Vezi definitia »

CÂNTĂRÍT², -Ă, cântăriți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpănit, chibzuit, socotit. – V. cântări. Vezi definitia »

vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte Vezi definitia »