NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici). Vezi definitia »

MOTÍVIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la motiv (II, 1). [Cf. germ. motovisch]. Vezi definitia »

HIDROELÉCTRIC, -Ă adj. (despre centrale electrice) care transformă energia hidraulică în energie electrică. (< fr. hydro-électrique) Vezi definitia »

EXOTÉRIC, -Ă adj. (op. ezoteric) Care poate fi înțeles de cei neinițiați; accesibil; public. [Cf. fr. exotérique, gr. exoterikos – exterior]. Vezi definitia »

Genul liric este genul în care predomină exprimarea unor stări sau a unor sentimente ale eului liric. Vezi definitia »