ALOCROMATÍSM s.n. (Geol.) Proprietate a unor minerale de a prezenta culori diferite. [< fr. allochromatisme, cf. gr. allos – altul, chroma – culoare]. Vezi definitia »

IOTACÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iotacizare. ◊ aliterație constând în repetarea lui i consonantic. 2. evoluție a unei vocale sau a unui diftong spre i. (< fr. iotacisme) Vezi definitia »

PSIHOLOGÍSM s.n. 1. Tendința de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale ținând seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi și procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent inițiat de Steinthal în Germania și de Potebnea în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înțeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. 2. Atitudine a scriitorilor care analizează numai stările psihice, neglijând cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme]. Vezi definitia »

HINDUÍSM s. n. Religie răspândită în India, bazată pe principalele dogme ale brahmanismului și ale budismului. – Din fr. hindouisme, germ. Hinduismus. Vezi definitia »

GUELFÍSM s. n. politica și ideologia guelfilor. (< it. guelfismo) Vezi definitia »