IEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. – Ieși + suf. -tură. Vezi definitia »

Formă de asociere în care proprietățile sunt administrate împreună de persoane desemnate în urma votului majorității, fiecare membru păstrându-și dreptul de proprietate asupra terenurilor. Vezi definitia »

HECTOSECÚNDĂ s. f. timp scurs de 100 de secunde. (< hecto- + secundă) Vezi definitia »

líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »

vráscură, vráscuri, s.f. (înv.) nuia, vargă. Vezi definitia »