ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke]. Vezi definitia »

ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase întrebuințări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĩ. Vezi definitia »

scálă (-le), s. f. – Escală, port. It. scala, prin intermediul ngr. σϰάλα (sec. XVII). Este dubletul lui escală, s. f., din fr. escale; de la schelă (mr. schele), s. f. (scară; port, chei; platformă, estacadă), din același cuvînt it. prin intermediul tc. ișkele (Roesler 602; Șeineanu, II, 316), cf. sb. škelë, bg., sb. skelá, sec. XVII, cu der. schiler, s. m. (înv., vameș, paznic în port); și de la scară, v. aici. Vezi definitia »

CEVIÁNĂ, ceviane, s. f. Fiecare dintre cele trei drepte care unesc un punct oarecare cu vârfurile unui triunghi, punctul fiind coplanar cu triunghiul. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cévienne. Vezi definitia »

TOCATÍNĂ s. f. tocată de mică întindere. (< it. toccatina) Vezi definitia »