APROBÁ vb. I. tr. A încuviința o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprób. / < lat. approbare]. Vezi definitia »

Limba romana este patria mea Vezi definitia »

DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver) Vezi definitia »

AUCÚBA s. m. arbust cu frunze coriacee, verzi și cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu. ◊ (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze. (< fr. aucuba) Vezi definitia »

a bate toba expr. 1. a tuși foarte zgomotos. 2. v. a bate toaca Vezi definitia »