PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești: tindă. – Din sl. pritvorŭ. Vezi definitia »

COAFÓR I. s. m. lucrător specializat în meseria de a coafa. II. local unde se coafează. (< fr. coiffeur) Vezi definitia »

SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Sărat + suf. -ător. Vezi definitia »

DECORTICATÓR s.n. Mașină folosită pentru decorticarea boabelor unor plante (cerealiere, leguminoase sau oleaginoase). [Pl. -oare. / < decortica + -tor, cf. engl. decorticator]. Vezi definitia »

ANEMOCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului. (< fr. anémochore) Vezi definitia »