Definita cuvantului cujbă
CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din scr. gužba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cujbă
schindiseálă1, schindiséli, s.f. (reg.) trudă, străduință. Vezi definitia »
ÎNGHIONTEÁLĂ, înghionteli, s. f. Înghiontire. [Var.: înghioldeálă s. f.] – Înghionti + suf. -eală. Vezi definitia »
kinetoterapeútă s. f., g.-d. art. kinetoterapeútei; pl. kinetoterapeúte. Vezi definitia »
PANDÓRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, care se folosea mai ales în sec. XVI-XVII. [< fr. pandore, lat. pandura, gr. pandoura]. Vezi definitia »
DIADÉMĂ, diademe, s. f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (înv.): diadém s. n.] – Din fr. diadème, lat. diadema. Vezi definitia »