mocicolí, mocicolésc, vb. IV (reg.) 1. a murdări, a batjocori. 2. a roade. 3. a se zbengui. Vezi definitia »

pănășlí vb. IV refl. (reg.; despre pereți) a se umezi, a se mucegăi. Vezi definitia »

jumulí (jumulésc, jumulít), vb. – 1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăța de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, și Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń „a distruge”. Din același etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s. f. (acțiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumulește; care vinde scump); jumulitură, s. f. (jumuleală). Cf. jimi. Vezi definitia »

BANDINELLI (Bartholomeo di Michele Agnolo, zis Il Baccio sau ~), (1493-1560), sculptor florentin. Opere cu teme religioase și portrete de mare expresivitate, în atitudini torsionate („Sf. Petru”, la catedrala din Florența, „Pietà”, în biserica Annunziata, „Hercule ucigîndu-l pe Cacus”). Vezi definitia »

ciuguli, ciugulesc. v. t. (intl.) 1. a fura. 2. a aresta. 3. a condamna la detenție. 4. a bate. 5. a mânca puțin. Vezi definitia »