Definita cuvantului culme
CÚLME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu culme
purcelíme s.f. (reg.) friptură de purcel. Vezi definitia »
COLUMBIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări cuprinzând porumbeii, turturelele și guguștiucii; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. columbiformă. / < fr. colombiformes, cf. lat. columba – porumbel, forma – formă]. Vezi definitia »
CĂLĂRÍME, călărimi, s. f. (Înv.) Oaste călare, cavalerie. – Din călare + suf. -ime. Vezi definitia »
inaltime Vezi definitia »
FELURÍME, felurimi, s. f. Diversitate, varietate (de obiecte, ființe, fenomene etc.). ◊ Loc. adv. (Înv.) În felurimi sau (neobișnuit) pe felurime = în diferite feluri. [Var.: (înv. și reg.) feliuríme s. f.] – Fel + suf. -ime. Vezi definitia »