duél (duéluri), s. n. – 1. Luptă între două persoane înarmate. – 2. (Fig.) Polemică. Fr. duel. – Der. duela, vb. (rar, a se bate în duel); duelist, s. m., din fr.; duelgiu, s. m. (duelist). Vezi definitia »

SFEȘNICÉL, sfeșnicele, s. n. Diminutiv al lui sfeșnic. – Sfeșnic + suf. -el. Vezi definitia »

muscél, muscéle, s.n. (reg.) 1. deal înalt de 400 metri. 2. (la pl.) șir de dealuri. 3. imaș (islaz) de vite. Vezi definitia »

BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bădiță + suf. -el. Vezi definitia »

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec. Vezi definitia »