INCÍPIT s.n. Notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului. [< lat. (hic) incipit – (aici) începe]. Vezi definitia »

PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili. Vezi definitia »

SPÍRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. 2. Inteligență; imaginație. 3. (În superstiții) Ființă imaterială, supranaturală. 4. Mod, fel de manifestare, de gândire. 5. Glumă, anecdotă. ♦ Vorbă de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță din punctul de vedere al aspirației sunetul căruia i se adaugă. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit]. Vezi definitia »

politevsít, -ă, adj. (înv.) 1. civilizat, înaintat. 2. politicos, manierat, amabil. Vezi definitia »

BODOGĂNÍT, bodogănituri, s. n. Faptul de a bodogăni. – V. bodogăni. Vezi definitia »