Definita cuvantului cumpănire
CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cumpănire
PRICOPSÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a se pricopsi. – V. pricopsi. Vezi definitia »
CRISPÁRE, crispări, s. f. Acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație. – V. crispa. Vezi definitia »
INCITÁRE s.f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare; instigare. [< incita]. Vezi definitia »
MĂLURÁRE, mălurări, s. f. Faptul de a se mălura [Var.: măluríre s. f.] – V. mălura. Vezi definitia »
PERCHEZIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a percheziționa și rezultatul ei. [< percheziționa]. Vezi definitia »