Definita cuvantului cumpănire
CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cumpănire
Alunecare controlata Vezi definitia »
AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi. – V. ațipi. Vezi definitia »
PIEPTOȘÍRE, pieptoșiri, s. f. v. PIEPTOȘI. – [DLRM, DAR] Vezi definitia »
vânturătoáre1 (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre Vezi definitia »
DRIBLÁRE s.f. Acțiunea de a dribla și rezultatul ei; dribling, driblaj. [< dribla]. Vezi definitia »