săgnít, săgnítă, adj. (reg.) 1. (despre cai) care a căpătat o sagnă (rană); rănit. 2. (despre obiecte de îmbrăcăminte) care este murdar; murdărit. Vezi definitia »

METEORÍT, meteoriți, s. m. Bucată desprinsă dintr-un corp cosmic (care străbate atmosfera și cade la suprafața Pământului). [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorite. Vezi definitia »

trușnít, -ă, trușníți, -te, adj. (reg.) arțăgos. Vezi definitia »

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăit s. n.] – V. chițăi. Vezi definitia »

IEZUÍT, -Ă, iezuiți, -te, s. m. (și adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit. Vezi definitia »