NECHIBZUÍNȚĂ, nechibzuințe, s. f. Lipsă de judecată, de cumpănire; p. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Ne- + chibzuință. Vezi definitia »

neviscúță, neviscúțe, s.f. (reg.) nevăstuică mică. Vezi definitia »

DOINIȘOÁRĂ, doinișoare, s. f. Dioniță. – Doină + suf. -ișoară. Vezi definitia »

NAVISFÉRĂ s.f. (Rar) Instrument pentru identificarea aștrilor, constând dintr-o sferă pe care sunt înregistrate la scară stelele folosite în navigație. [< navi- + sferă]. Vezi definitia »

VOÍNȚĂ, voințe, s. f. 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi² + suf. -ință. Vezi definitia »