CULTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale acumulate de omenire în decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuințe, așezări etc.) și spirituale (manifestări artistice, magice-religioase și funerare) păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești dintr-o anumită epocă. ♦ Totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva. ◊ Om de cultură = persoană care are un nivel intelectual ridicat; cultură de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrările efectuate asupra solului pentru a face posibilă creșterea plantelor cultivate. ◊ Plante de cultură = plante cultivate de om. ♦ Creștere a anumitor animale. ♦ Creștere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel. 3. Cultură fizică = dezvoltarea corpului prin gimnastică și sport; știință care se ocupă cu această dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture]. Vezi definitia »

GLUMÉLĂ, glumele, s. f. (Bot.) Frunzișoară verde care acoperă fiecare floare a unui spiculeț de graminee. – Din fr. glumelle. Vezi definitia »

GROGRÉNĂ s. f. panglică textilă pentru întărituri, finisaje etc., folosită în croitorie. (< fr. gros-grain) Vezi definitia »

CONIÓZĂ, conioze, s. f. (Med.) Boală provocată de pătrunderea și fixarea pulberilor în organism. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. coniose. Vezi definitia »

ANTRACOSILICÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune și de silice. (< fr. anthracosilicose) Vezi definitia »