HIÁT s. n. 1. întâlnire a două vocale din același cuvânt sau din cuvinte alăturate care nu formează un diftong. 2. (anat.) spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. 3. lacună într-o lucrare; întrerupere. ◊ moment într-o piesă de teatru în care rămâne scena goală; (fig.) pauză, gol. (< fr., lat. hiatus) Vezi definitia »

PIRÁT, pirați, s. m. Persoană care se îndeletnicește cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoț de mare, corsar. ♦ Persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. ♦ Fig. Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate. Vezi definitia »

PALAT²(O)- elem. „palat, cerul gurii”. (< fr. palat/o/-, cf. lat. palatum) Vezi definitia »

destupat, -ă, destupați, -te adj. receptiv la nou; receptiv la sugestiile cuiva; cu care se poate discuta. Vezi definitia »

DEZOLÁT, -Ă, dezolați, -te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – V. dezola. Cf. fr. désolé. Vezi definitia »