SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) spini = a fi neliniștit, nerăbdător. A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte în formă de spin¹ (I 1) a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia. 2. Știft. – Lat. spinus „prun sălbatic”. Vezi definitia »

neráhnin! interj. (reg.) să nu-i fie de deochi! Vezi definitia »

AVENTURÍN s.n. Varietate de cuarț cu numeroase foițe de mică galbenă sau verzui, care reflectă puternic lumina. [< fr. aventurine]. Vezi definitia »

slin, slinuri, s.n. 1. (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate la vreme. 2. (înv.; în forma: slim) aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3. (reg.) cerumen. 4. (reg.) uger. Vezi definitia »

POLIGÍN, – Ă adj. (Despre flori) Care posedă mai multe carpele libere, fiecare formând pistile. [< germ. polygyn]. Vezi definitia »