COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation) Vezi definitia »

COMPILÁȚIE s. f. compilare. ◊ lucrare care conține idei, fragmente din diferiți autori, fără originalitate. (< fr. compilation, lat. compilatio) Vezi definitia »

PSIHOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morți. [Gen. -iei. / < fr. psychomancie, cf. gr. psyche – suflet, manteia – ghicit]. Vezi definitia »

SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1) de diferite categorii. – Fr. spectroscopie (<gr.). Vezi definitia »

colivíe (colivíi), s. f. – Cușcă mică pentru păsări. – Var. (înv.), mr. cluvie. Ngr. ϰλουβί, în parte prin intermediul sl. kluvija, din gr. ϰλωβός. Vezi definitia »