PÁNĂ s. f. 1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul. ♦ a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă. 2. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează. 3. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului. (< fr. panne) Vezi definitia »

NEORETÓRICĂ s. f. curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă arta antică a vorbirii. (< fr. néorhétorique) Vezi definitia »

NULIGÉSTĂ adj., s. f. (femeie) care nu a fost niciodată gravidă. (< fr. nulligeste) Vezi definitia »

scrăvílă, scrăvíle, s.f. (reg.) praștie. Vezi definitia »

MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă²; mescioară, mesișoară. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. [Var.: mesúță s. f.] – Masă² + suf. -uță. Vezi definitia »