ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze. Vezi definitia »

NÚRSĂ s.f. (Anglicism) Femeie angajată într-o familie ca îngrijitoare la copiii sugaci; dădacă. [< engl., fr. nurse]. Vezi definitia »

ȘTEMPĂRÍȚĂ, ștempărițe, s. f. (Reg.) Soția ștemparului. – Ștempar + suf. -iță. Vezi definitia »

FECULÉNȚĂ s. f. starea unei substanțe bogate în feculă. (< fr. féculence) Vezi definitia »

CLACHÉTĂ, clachete, s. f. Dispozitiv de semnalare folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului. – Din fr. claquette. Vezi definitia »